Interpretarea evenimentelor stresante este mai importantă decât evenimentele în sine. – Lazarus
Lazarus afirmă că stresul este experimentat atunci când o persoană percepe că „cerințele depășesc resursele personale și sociale pe care individul le poate mobiliza.” Aceasta este cunoscută sub denumirea de modelul tranzacțional al stresului și al copingului.
Nici evenimentul, nici răspunsul persoanei nu definesc stresul în sine, ci percepția individului asupra situației psihologice este factorul critic. Conform lui Lazarus, efectele stresului asupra unei persoane sunt determinate mai mult de sentimentele de amenințare, vulnerabilitate și capacitate de a face față, decât de evenimentul stresant în sine. El definește stresul psihologic ca fiind o „relație particulară între persoană și mediu, evaluată de persoană ca solicitantă sau ca depășind resursele proprii și punând în pericol starea sa de bine.”
Evaluarea primară
Reprezintă momentul în care decidem dacă o situație este amenințătoare sau pozitivă, relevantă sau irelevantă pentru situația noastră. Trebuie evaluate trei lucruri:
Este amenințarea semnificativă pentru acea persoană?
Este o experiență pozitivă?
Este o situație amenințătoare/nocivă/provocatoare?
Dacă o persoană decide că situația este amenințătoare, pot apărea următoarele reacții: accident, boală, furie, dezgust, dezamăgire, îngrijorare, anxietate, frică, provocare sau anticipare.
Evaluarea secundară
Reprezintă momentul în care analizăm ce resurse avem la dispoziție pentru a face față sau pentru a combate factorul stresant. O persoană poate apela la:
Opțiuni interne: voință, forță interioară
Opțiuni externe: sprijinul prietenilor, ajutor profesional
Coping centrat pe problemă
Este utilizat atunci când simțim că avem control asupra situației și că putem gestiona sursa problemei. Sunt patru pași pentru gestionarea acestui tip de stres:
Definirea problemei
Generarea unor soluții alternative
Învățarea unor abilități noi pentru a face față stresului
Reevaluarea și stabilirea unor noi standarde de comportament
Coping centrat pe emoții
Este utilizat atunci când o persoană simte că nu poate gestiona sursa problemei. Presupune strategii pentru reglarea stresului:
Evitarea (ex: „Nu mai merg la școală”)
Distanțarea (ex: „Nu contează”)
Acceptarea (ex: „Am picat examenul, dar mai am alte patru materii”)
Căutarea sprijinului medical
Consumul de alcool
Puncte tari și puncte slabe ale modelului lui Lazarus
Puncte tari:
Ia în considerare abordările cognitive, spre deosebire de modelul G.A.S. al lui Selye
Este un model dinamic
Ține cont de diferențele individuale
Identifică metode alternative de gestionare a stresului
Puncte slabe:
Lipsa de dovezi solide
Dificultate în etichetarea factorilor care determină stresul
Suprapunere între evaluarea primară și cea secundară
Filmul Black Swan
Nina, personajul principal al filmului, prezintă reacții la evenimente care depășesc așteptările normale. Răspunsurile sale sunt anormale și exagerate, generate de un stres excesiv.
Nina nu obține rolul dorit la o audiție de balet, iar în timp ce celelalte fete își acceptă respingerea, ea se aranjează și îl seduce pe coordonatorul său de dans pentru a obține rolul mult dorit. Acesta este un exemplu al teoriei lui Lazarus: stresul resimțit de Nina este determinat mai mult de percepția ei asupra amenințării, vulnerabilității și capacității de a face față, decât de evenimentul în sine.
Stresul se intensifică pe măsură ce Nina devine geloasă pe alte dansatoare. O unghie ruptă în timpul repetiției celor 32 de fouettés reflectă stereotipul balerinei tensionate. Dansul ei devine tot mai disperat și periculos. În mintea ei, Lily încearcă să-i fure rolul și gloria, deși acest lucru nu este real. Sentimentele de amenințare și vulnerabilitate generate de ceilalți dansatori o copleșesc – exact cum spune Lazarus.
Când Lily este aleasă ca dublură, Nina izbucnește în lacrimi și imploră să fie înlocuită. Stresul atinge un nivel critic. Într-un acces de furie, Nina crede că a ucis-o pe Lily, dar de fapt se rănește pe ea însăși. Filmul culminează cu un episod psihotic intens, în care Nina își eliberează toată furia și resentimentele asupra lui Lily, dar acest lucru are consecințe devastatoare. Nu-și mai poate controla furia. Sentimentele de amenințare și vulnerabilitate devin prea copleșitoare, iar stresul îi intoxica mintea și o face să-și piardă complet controlul.
Distribuie articolul